Satele Comunei și componența acesteia

Satele Comunei și componența acesteia
FOTO:


Comuna Pericei se află așezată în partea vestică a județului Sălaj, la 24 km față de reședința județului, municipiul Zalău și 5 km față de orațul Șimleu Silvaniei.

Comuna Pericei este alcătuită din patru sate componente: Pericei, Bădăcin, Sici și Periceiu Mic.

Localitatea de reședință a comunei este satul Pericei. Față de reședința unității administrativ teritoriale satele componente sunt situate la distanțe cuprinse între: 10km Bădăcin, 5 km Sici și 3 km Periceiu Mic, fiind legate prin drumuri județene și comunale.

Prima atestare documentară a satelor componente ale comunei Pericei:

Anul 1205-Pericei

Anul 1213-Bădăcin

Anul 1259-Sici

Anul 1954-Periceiu Mic  

Localitatea Bădăcin  a fost atestată în anul 1213, fiind unul dintre cele mai vechi sate româneşti din regiune. Locuitorii satului, în evul mediu, erau de origine nobilă, scutiţi de dări anuale şi şi-au câştigat aceste privilegii prin credinţa cu care au apărat fortăreaţa lui Ștefan Bathory (rege al Poloniei şi principe al Transilvaniei) din Şimleu.

Biserica din sat a fost construită în anul 1705, ca biserică unită. Construită din piatră, cu turlă în stil baroc, biserica este una dintre cele mai vechi construcţii de acest fel din judeţ şi are hramul “Schimbarea la față”. Prima şcoală din sat este considerată cea mai veche din Sălaj, un act afirmând existenţa ei în anul 1851. Actuala școală a fost ridicată pe cheltuiala lui Iuliu Maniu. Trebuie spus că la Bădăcin s-a născut la 8 ianuarie 1873 Iuliu Maniu, politician român, deputat la Budapesta în parlamentul Ungariei, de mai multe ori prim-ministru al României, președinte al Partidului Național-Țărănesc, deținut politic după 1947, decedat în închisoarea din Sighetu Marmației.

Satul Sici a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1259 cu numele de Sczeck.

Pericei este o așezare veche a cărui nume este de origine slavă, cunoscută sub numele de PEREZNEK între anii 1205-1235, evoluând apoi după cum urmează: PERECHUM în anul 1351, PERECHEN în 1356, PERETSEN în 1364, PERECSEN în 1417, PETRECZEN în 1460, 1461, PEREZEN în 1533, PERECHYEN între 1553-1601, PERECSIN în 1733, PERICEI în 1918, PERECSENY în 1940 și PERICEI după 1944.